www.archive-org-2014.com » ORG » A » ASCRIE

Choose link from "Titles, links and description words view":

Or switch to "Titles and links view".

    Archived pages: 494 . Archive date: 2014-08.

  • Title: A Scrie
    Descriptive info: .. A Scrie.. Despre scris si despre povesti.. Home.. Despre autor.. Texte.. RSS.. Fiecare om e o poveste.. Odată cu.. numărul #10.. din Decât o Revistă am publicat și un.. ebook, o colecție de eseuri personale.. publicate în ultimii trei ani.. Sunt 18 dintre cele mai puternice texte apărute în revistă, o bună parte dintre ele premiate.. Pe lângă textele originale, ebook-ul conține și câte un scurt interviu cu fiecare autor și o prefață despre de ce contează poveștile personale și de ce le spunem.. Prefața e mai jos.. Cartea o găsiți.. aici.. Tot despre eseuri personale voi vorbi și.. pe 13 decembrie la Seminariile DoR,.. desfășurate la Fundația Friends for Friends.. _______________________________________________.. ÎN 2004,.. am petrecut o săptămână cu mama la New Orleans, pe atunci încă neatins de uraganul Katrina.. Eu eram la master în Missouri, câteva state mai la nord, ea venise de la Târgu Mureş pentru un congres de oncologie.. Nu ne văzuserăm de-un an şi ne-a luat câteva zile să ne găsim ritmul.. Am fost împreună la muzeul debarcării din Normandia; am băut cocktailuri colorate cu nume de furtuni; am mâncat hamburgeri într-un bar unde televizoarele transmiteau despre moartea lui Ronald Reagan; am fost în cimitirele creole; am fost la Café du Monde ca să mâncăm celebrele lor gogoşi şi apoi la muzeul de istorie voodoo, pentru încă o porţie.. Toată săptămâna poate fi rezumată cam aşa: mama era impresionată de suvenirurile vrăjitoreşti – de la cercei la magneţi – , eu, de statuia lui Ignatius Reilly, neadaptatul lui John Kennedy Toole din.. Conjuraţia imbecililor.. Paradoxal, în acest război dintre fiul americanizat şi mama româncă, bătălia cea mai fierbinte inversa rolurile – eu îi vorbeam mamei despre ce aş putea să fac în România când mă voi întoarce, ea mă ruga să nu mă mai întorc dacă voiam să trăiesc o viaţă normală.. ***.. NU MĂ GÂNDISEM.. niciodată până atunci că momente atât de banale ca o scurtă vacanţă cu mama puteau ascunde atâta tensiune narativă, că plimbările noastre erau ciocniri între speranţe copilăreşti şi dezamăgiri adulte.. Mi-am dat seama abia după câteva săptămâni, când, la un curs de scriitură, a trebuit să scriu pentru prima dată un eseu personal – o poveste reală din viaţa mea, care să le ofere cititorilor o lecţie universală.. Pe atunci credeam că a scrie despre tine înseamnă să scrii cu emfază şi metaforă ce crezi tu despre lume; nu ce vezi sau ce auzi, ci ce crezi.. Aveam impresia, când peroram în scrieri nocturne de la începutul carierei despre politică, schimbări sociale sau sport, că întreprind un act curajos de dezvăluire.. De fapt, fiind incapabil să spun o poveste cu personaje, tensiune şi detalii documentate jurnalistic, nu spuneam nimic şi cu siguranţă nu transmiteam mai nimic din experienţa umană.. Erau mai multe lecţii despre relaţia copil-părinte, despre maturizare şi chiar despre dor de ţară în scurtul eseu pe care l-am scris despre săptămâna petrecută cu mama în New Orleans decât reuşisem să transmit vreodată.. Povestea unui om, am învăţat atunci, e povestea multora.. Şi fiecare dintre noi are o poveste de spus, despre un eveniment uneori banal, alteori excepţional, din care putem învăţa ceva despre noi înşine.. Jurnalistul şi scriitorul american Alex Tizon spune că poveştile personale, spuse sincer şi cu imagini vii, pot defini o experienţă prin care au trecut şi alţii, dar n-au reuşit să şi-o explice.. Aşa că, într-un fel, poveştile personale pot defini experienţa altora, în timp ce o relatează pe a ta.. Pot fi nu doar un surprinzător declanşator de memorie, ci şi o sursă de semnificaţie.. Din cele mai vechi timpuri spunem şi citim poveşti ca să putem naviga lumea.. De la primele „a fost odată ”, de la primele confruntări dintre Făt Frumos şi Zmeu, învăţăm să interpretăm lumea prin poveşti, să ne alegem calea care ni se potriveşte, să decidem ce e rău şi ce e bine şi să ne însuşim unelte care să ne facă fericiţi.. Prea des, grăbindu-ne să devenim adulţi responsabili, uităm, sau ne ferim, să mai spunem poveşti, de parcă am uitat ce putere pot avea.. Această colecţie, care conţine 17 eseuri personale publicate în Decât o Revistă între 2009 şi 2012, e concepută să ne reamintească de puterea transformaţională a unei poveşti adevărate.. Ce o face specială e că autorii eseurilor sunt şi personajele principale ale poveştilor.. Eseul, prin definiţie, e încercarea unui autor de a da sens unei idei sau unei experienţe trăite.. Autorii din acest volum caută semnificaţia în propria viaţă, punând pe masa de disecţie victorii şi înfrângeri.. Nu sunt confesiuni sau bucăţi de jurnal cât nişte călătorii documentate, în care autorii devin ghizi prin propria lor viaţă – nu atât pentru plăcerea noastră voyeuristă, care nu e însă de neglijat, cât pentru a ne aminti că indiferent câte lucruri ne despart, avem şi mai multe în comun.. Cu toţii venim dintr-o anumită comunitate, am avut momente de rebeliune, ne-am îndrăgostit, ne-am despărţit, am avut dubii, ne-am dorit să trăim mai sănătos, ne-am căutat locul în lume.. Fiecare text din această colecţie ascunde nu doar o poveste universală, ci şi, sper eu, o scânteie care poate să îţi aprindă propria memorie, sau să îţi ilumineze înţelesul unor experienţe.. ÎN CIUDA INSISTENȚELOR.. mamei să rămân în America, m-am întors în ţară în martie 2007.. La câteva luni după vizita la New Orleans, mama a aflat că are cancer la sân.. Pe când am revenit trecuse deja printr-o operaţie care i-a extirpat un sân dar nu a păcălit cancerul, care se întorsese mai agresiv, ciuruindu-i plămânii şi sfărâmându-i oasele.. Stăteam amândoi în patul ei din dormitor, uitându-ne când la încercarea de a-l demite pe Traian Băsescu, când la comedii superficiale, şi nu ne spuneam mai nimic.. Ştiam că suferă şi că e îi e groază de durerile cumplite care o cuprindeau noapte de noapte.. N-am apucat s-o întreb ce crede despre întoarcerea mea.. A murit la o lună după ce am revenit, zbătându-se să mai găsească nişte aer şi murmurând lucruri de neînţeles.. Nu ştiu dacă am trădat-o venind înapoi, dar ştiu că nu voi uita niciodată că unul dintre lucrurile cu care mă ameninţa era piramida lui Maslow – în România, spunea ea, viaţa de zi cu zi nu-ţi va permite niciodată să atingi nivelurile ei superioare.. Trebuie să-ţi rezolvi baza piramidei – mâncare, căldură şi adăpost –, nici vorbă de vârf, unde e cunoaşterea.. Într-un fel, avea dreptate.. În România e adesea un efort să scoţi capul din propriile dileme şi angoase şi să vezi că, de fapt, nu eşti singur.. E un exerciţiu care pare dificil şi pentru că uităm că cea mai accesibilă unealtă ne e mereu la îndemână: spusul şi cititul de poveşti.. Participând prin poveşti la experienţa altora vom reuşi să urcăm, chiar şi pentru câteva ore, treptele piramidei.. Vom învaţa cum să navigăm lumea şi viaţa şi ne vom aminti că în această călătorie suntem rareori singuri.. ●.. FIECARE OM E O POVESTE.. ,.. produs împreună cu ReadFWD, se poate citi pe Kindle, iPad și alte platforme.. Tweet.. December 9, 2012 | Filed Under.. Decat o Revista.. Recomandări.. |.. 2 Comments.. Despre intervievat, cu Mike Sager.. Textul de mai jos a fost scris de către.. Simina Mistreanu,.. editor asociat la Decât o Revistă și un om minunat, pentru cursul.. Interview Essentials.. din semestrul de primavara 2012, predat de Jacqui Banaszynski, la Missouri School of Journalism, unde Simina e studentă.. Tema era sa vorbesti cu un intervievator profesionist despre tehnicile si filosofia pe care le respecta atunci cand intervieveaza.. Simina l-a intervievat pe Mike Sager, contributing writer la Esquire US și unul dintre invitații ediției din 2012 a.. The Power of Storytelling.. Au vorbit pe Skype, timp de aproximativ o oră.. Textul l-am păstrat în engleză de dragul acurateței conversației.. Mike.. va povesti și mai multe la conferință.. despre ce numește mai jos „suspension of disbelief și despre tehnicile de documentare pe care le folosește.. I had a Skype interview with Mike Sager on Saturday, March 3.. At the beginning of the conversation, he showed me his interviewing equipment.. He uses an Olympus voice recorder and a few accessories: an earphone for phone conversations, a lavaliere microphone and a foot pedal for transcribing interviews.. Below are some of the things I learned from Sager, in his own words:.. On transcribing:.. Honestly, transcribing every single bit of tape has been one of the secrets of my success.. It often will take a couple of weeks to transcribe a story.. Even to the point when now I’m kind of old, and I have tendonitis, and I have help transcribing.. So they do it, but I still listen to it all and read it and fix it wherever they missed.. That process is usually about a third of my time spent on the entire story.. I’d say reporting is a third, and then transcribing is always a third, and then writing is a third.. Usually, the writing is a little more rushed, so it’s probably less than that.. And that’s really my favorite part.. On building rapport:.. People say that my stories, it’s almost like I do different accents.. What I often do is I quote people without using quotes.. I just use their words.. That way I get all the terminology, and I can fluid in the person, and I can steep like a tea bag in the thing.. I evolved the technique of being like a reality-show camera.. A lot of reporters are so hype; they go running in with all their questions prepared.. I go in, and I don’t ask anything.. I’m just really nice.. And if something drops, I pick it up, and I buy lunch.. I try to be friendly.. I’m just really interested.. You know, mothers teach their daughters what to do on dates.. I’m just like the greatest date ever.. Boy, girl, whatever you are, I’m your great date.. And also, I’m very observant.. That’s what I do, I just observe.. It’s like I’m watching TV in 3D.. I know there’s an incident that I need to know about.. And then you know the general outline of the story, but what I just do is start in chronological order.. And then, literally, I’ve said to almost every single person I’ve ever interviewed, “So you were born in a log cabin.. ”.. It’s sort of like foreplay.. You don’t jump right in, you got to warm him up.. You have foreplay, you ask about their lives.. It’s easy for people to tell you that.. That’s what I do; I go through and I lead up to “And so, then you shot him.. Tell me about that day when you first got together with the guy.. ” Whatever, you know where you have to go, but just start at the beginning and ask the easy stuff.. You save your hardest questions till the end.. I always do that with everybody.. On suspending disbelief:.. I have this thing I call “suspension of disbelief.. ” At the time I met the Aryan Nations people who were hate mongers, who were against black people and Jews and all that kind of stuff, I’m Jewish, and I was married to a black woman, and I had a kid who was half-and-half.. I’m going in there, and they’re like “Are you a Jew?” I’m like “No, I’m Italian.. [But] the guy’s wife is dying in the back cottage and I try to understand.. When you’re doing these stories that are so deep and personal, the rules are even more stringent than any rules of man.. These are the rules of God and the heart.. If I follow those rules, then I never fuck up.. I’ve been reporting this story for a year; I finally get the jailhouse interview with the killer.. So what? I know he’s going to have a horrible life; he’s going to be in jail.. And the Thai Buddhists that he killed, they believe he’s going to have a thousand lifetimes of damnation.. So why do I have to judge him, right? I’m there to find out what it’s like to be him.. And he’s like “And then we shot him.. ” And I’m like the same thing I say to my 10-year-old, my 18-year-old, whatever age: “Cool! What was that like?” And he told me: it made a gushing, bubbling sound, and he described what it’s like to shoot someone in the head.. We love these stories about death and dying.. We just want one more detail.. We want to know one step further.. We know he killed them, but then we don’t know anything else.. What is it like?.. On Mike Sager, the interviewer:.. I’m afraid to be lost, I don’t like to go anywhere, I don’t want to talk to anybody.. But once I’m there I have my fucking cape on, I’m Superman.. All these questions, all these emotions, all this strong shit.. As a journalist, it gets in the way.. Use the passion for the writing.. But you’re not going to be the same person if you shut the fuck up and listen for a minute and learn.. I think people are afraid to be wrong.. As a journalist, that’s my biggest strength – I’m great at being an idiot.. I don’t have to be smart.. I know what it takes to be able to listen.. And like listen in a way that you’re like, “Holy shit, I never even thought of it that way.. Often, what people need is just approval and an ear.. And that I’m really good at doing, and nodding my head and suspending my disbelief.. Now, if they were a heinous criminal, at the end I have to ask that question, too.. But I ask a “How does it feel to be you” kind of question instead of “Society…” I ask the real question.. I believe that Hitler’s girlfriend, Eva Braun, probably liked something about him.. It was something lovable about Hitler.. If you want to write a really good Hitler character, then if he has a little goodness in him, then you feel bad that he’s such an asshole instead of just wanting to kill the asshole.. And that is drama.. I don’t like [interviewing] at all.. And every once in a while, I meet a really great person.. I learned a lot from the real people.. I end up liking that.. It’s very inconvenient and uncomfortable.. It’s like being in the greatest ride in the world when you’re like suddenly in the middle of something.. Over the years, what this job has done more than anything is molded me into being a certain kind of person.. I am the sum total of all the people I’ve met.. All the weird, fucking things that people have said to me and all the stuff that I’ve done and the places I’ve been, I am that person, I am not who I was when I began.. September 22, 2012 | Filed Under.. Leave a Comment.. The Power of Storytelling 2012.. Pe 5-6 octombrie, Decât o Revistă și asociația Media DoR organizează la Pullman/World Trade Center în București.. a doua ediție a conferinței de jurnalism narativ.. pe care am început-o anul trecut.. În 2011 au fost 200 de participanți și am avut patru invitați excepționali, care au vorbit despre ce te face un povestitor mai bun și, mai ales, cum construiești o poveste mai puternică, mai emoționantă și mai convingătoare.. Am fost și mai curajoși anul ăsta când am început să invităm speakeri din SUA, pentru că acolo se face genul acesta de jurnalism cel mai bine.. Deja se știe în unele cercuri că există un buzunar de jurnalism narativ în România, așa că munca de a convinge invitații nu a fost prea grea.. Totuși, cei nouă invitați pe care îi vom avea anul acesta întrec și cele mai curajoase vise de-ale mele.. Pe.. Mike Sager.. și pe.. Chris Jones.. îi citesc de prin 2004 și sunt unii dintre cei responsabili pentru ce-mi doresc să scriu și să editez.. Articolul lui Mike Sager.. despre cum a călătorit prin America ca să cunoască alți Mike Sager l-am predat la cursuri și e o dovadă a cum vocea și experiența de reporter pot transforma un subiect banal într-o meditație despre sensul vieții.. Textul lui Chris Jones,.. The Things That Carried Him.. ,.. m-a marcat atât de mult la prima citire încât primul meu impuls a fost să-i scriu și să-i spun că ce a produs este un monument de documentare și scriitură și că aș da orice să știu cum a construit materialul.. (.. Mi-a răspuns.. ).. Despre.. Jacqui Banaszynski.. și cât îi sunt de dator,.. am mai scris.. Nu mă voi sătura niciodată să o aud vorbind despre structură și nu voi uita niciodată.. incantația ei despre povești,.. care se termină așa:.. Stories are our soul; so write and edit and tell yours with your whole selves.. Tell them as if they are all that matters.. Pat Walters.. vine de la Radiolab, iar.. Starlee Kine.. vine de la This American Life, care, chiar dacă sunt emisiuni de radio, sunt exemple copleșitoare de cum poți folosi poveștile să explici orice de la corupție în justiție, la găuri negre, la ce înseamnă monogamia.. Alex Tizon.. a fost aici și anul trecut și i-a plăcut atât de tare încât s-a oferit să mai vină odată.. Pentru că și publicul l-a iubit, n-am putut decât să mă bucur.. Când am văzut pentru prima oară un reportaj video de.. Travis Fox,.. le-am scris celor de la Washington Post că are ceva cu România.. Acum știu că nu avea și mai știu că reacția pe care mi-a produs-o avea legătură cu capacitatea lui de a filma și monta imagini în așa fel încât să nu te lase rece.. Astăzi cred că.. bucata lui din 2006.. e la fel de relevantă pentru România de azi cum era și atunci.. Evan Ratliff.. m-a demolat cu Vanish,.. textul lui din Wired.. despre cum a încercat să dispară într-o lume dominată de instrumente electronice care ne urmăresc fiecare mișcare.. Iar când a făcut The Atavist, l-am invidiat sincer pentru curajul de a intra din scris în antreprenoriat.. Ultimul, dar nu cel din urmă, e.. Walt Harrington.. L-am văzut în 2004 la o conferință de jurnalism narativ în St.. Louis, într-o vreme în care nu prea înțelegeam ce e cu forma asta.. Prelegerea lui de atunci, despre diferențele dintre realitate și ficțiune în scris și motivul pentru care un jurnalist nu are voie se pună nimic de la el, mă urmăresc și azi.. (Walt va livra o versiune a pledoariei lui pentru adevăr și la București).. Tot de la el am împrumutat sintagma.. news you can feel,.. care descrie minunat acest fel de muncă.. Și mai sunt.. E un vis împlinit că îi putem aduce pe toți acești oameni senzaționali la București și sunt convins că ne vor bombarda cu inspirație și ne vor face povestitori mai buni, indiferent că lucrăm în jurnalism, comunicare sau vrem doar să găsim cele mai multe unelte ca să împărtășim ceva din experiența umană cu cei din jur, colegi sau familie.. Cu siguranță unii dintre noi vor avea șansa să răspundă la întrebări importante despre motivele pentru care vor să povestească altora despre lumea în care trăim.. Închei cu.. ce spune Walt Harrinton pe această temă.. :.. I have a wife, children, friends who touch me daily.. They are the best piece of my life.. But, as is true for so many others, it s not enough.. Doing journalism has become my personal answer to the hollowness, the human disconnect, of modern life.. I m not saying it s healthy or normal or good that I feel this way about my stories.. I m not saying it s a legitimate journalistic motivation.. I m saying only that it s true.. The words satisfaction or accomplishment don t describe the sensations I get reporting and writing stories – awe or amazement or communion hit closer to home.. PS: Vă puteți înregistra la conferință.. September 10, 2012 | Filed Under.. Despre reviste indie şi 3 ani de DoR.. Oskar Wyers şi Dennis Gaens locuiesc în Olanda, în Nijmegen, unde scriu, fac spectacole şi încearcă să întreţină viaţa culturală a unui oraş cu peste 150 de mii de locuitori, care în 2005 a sărbătorit 2.. 000 de ani de existenţă.. (Da, am scris corect – 2.. 000 de ani.. ).. În 2011, Dennis a făcut un spectacol/expoziţie la care au venit vreo opt oameni, printre care şi un tip din afara oraşului.. Simţindu-se vinovat ca n-a fost îmbulzeală la eveniment, s-a gândit să facă ceva să-i deconteze omului biletul de tren.. Aşa că el şi Oskar au făcut.. Kutgitaar.. , o revistă literară – un zine în format A6, scos în 20 de exemplare –, cu texte de la poeţi şi autori prieteni, pe care au vândut-o ca să strângă  ...   soluţia câştigătoare financiar.. Şi, foarte important, mai ales în aceşti ani de criză, era făcută în România, unde, mulţi cred că n-are rost să încerci nimic.. Soluţia câştigătoare financiar n-am găsit-o nici azi, dar încă o căutăm.. Proiecţia ideală, cel puţin versiunea modestă, 1.. 0, e a unei reviste care nu pierde bani.. (V-am spus că gena mea antreprenorială l-ar fi făcut pe Darwin să-mi plângă de milă.. ) Fiind publicată de un ONG, DoR oricum nu are ca scop profitul, dar ar trebui să poată să-şi plătească colaboratorii şi să construiască în jurul ei o comunitate de susţinători (abonaţi, cumpărători de produse, sponsori etc).. Sunt o serie de explicaţii pentru care n-am ajuns încă acolo şi una dintre ele e cu siguranţă propria mea incompetenţă.. Dar sunt şi unele mai pragmatice, pe care poate ar fi util să le ştiţi.. Ne-am imaginat un model.. în care vânzările revistei pot acoperi costurile de tipar.. Matematic, e corect.. Media tipărită e construită tradiţional pe un model în care veniturile din vânzare sunt aproape irelevante faţă de ce aduce publicitatea, un sistem care suferă şi pe care voiam să-l evităm, pentru că nu te poţi baza pe publicitate (o să vedeţi).. De aceea şi preţul de copertă, 25 de lei, pe care conţinutul îl merită din plin.. Ce n-am anticipat e că distribuitorii vor lua între 30 şi 50 la sută din preţul de copertă şi mai important nu vor plăti niciodată la timp.. Dacă cumperi DoR de la un distribuitor, banii ăia ajung la noi peste 4 luni; dacă avem noroc.. Mai degrabă vin după 6-9 luni.. De aceea.. am început să rugăm cititorii noştri.. să se.. aboneze.. : primim mai mulţi bani, pe loc, deci putem să conturăm o idee mai clară de cum arată viitorul.. Reticenţa la ideea de abonament, frica de Poşta Română fac acest demers dificil.. Am sperat de asemenea că veniturile din vânzarea revistei vor fi suplinite de publicitate.. Aici e o discuţie lungă, dar voi încerca să fiu concis.. Pe scurt şi generalizând: agenţiile de media, clienţii şi uneori şi agenţiile de PR sau publicitate nu înţeleg cum ar trebui să funcţioneze jurnalismul, cu atât mai puţin cel pe care vrem să-l facem noi.. Nu înţeleg relaţia corectă dintre un brand şi o publicaţie şi necesitatea unei separări dintre editorial şi publicitate.. De creativitate în execuţie sau concepte nu mai vorbesc se întâmplă rar şi adesea în ciuda a ceea ce-şi doreşte clientul să plătească (adică repede, ieftin şi bine, ceea ce nu există).. Cei mai mulţi vor să scrii despre ei şi să le plasezi produsele, poate chiar să vii cu pagini peste pagini de propuneri despre cum ai putea s-o faci.. (Propuneri la care ei nu prea răspund.. ) E un cerc vicios aici, pentru că managerii de presă şi oamenii de vânzări cel puţin la revistele comerciale şi-au vândut propriul conţinut şi propria integritate până când n-a mai rămas nimic.. De aceea, să ceri ad-uri creative, sincere şi separate de conţinutul editorial.. aşa cum ne dorim noi.. te face să pari nebun.. N-am vrut nici să lucrăm cu oameni de vânzări cu experienţă în media, pentru că au toate obiceiurile proaste gata formate de exemplu, li se pare normal să ceară reducere la tariful de pagină şi apoi, din ce a rămas, să-ţi sugereze să dai înapoi o mică şpagă agenţiei pentru că ţi-a adus nişte bani de la un client.. Desigur, am încercat şi alte lucruri evenimente, construit conţinut pentru alte organizaţii, produse, granturi pentru articole, 2%, donaţii etc.. Unele au funcţionat, altele mai puţin.. Desigur, se mai pot face mult mai multe alte lucruri, pentru care n-am avut încă resurse sau care s-au împiedicat de propriile noastre limite un site mai activ, aplicaţii pentru telefoane şi tablete etc.. Visăm din când în când şi la un.. business developer.. şi un.. community developer.. alături de care să inventăm modelul, dar apoi ne dăm seama că n-am avea din ce să-i plătim.. Cerc vicios.. (E important de spus că nu vrem să facem compromisurile pe care le fac alte instituţii de media pentru a supravieţui.. Mai bine închidem şi ne mutăm în Austria să administrăm o cabană decât să ne compromitem jurnalismul.. Pe scurt, cheltuielile administrative şi costurile de producţie nu mai sunt o problemă, dar proiecţia ideală, aşa la scară mică cum e ea, n-am atins-o încă şi de aceea sunt multe nopţi în care mă uit la tavan şi mă gândesc dacă măcar s-ar califica ca un eşec spectaculos această nereuşită.. Ştiu că nu poate ţine la infinit modelul cu conţinut produs voluntar,.. mai ales când vrei să faci jurnalism dificil, care necesită o groază de timp şi de energie.. Un gen de jurnalism care, luaţi aminte, îşi găseşte.. modalităţi creative de supravieţuire în alte culturi.. Acolo invenţiile acestor modele au fost mai simple pentru că suficient public înţelege rolul presei de calitate (indiferent de format) şi în consecinţă plăteşte, se abonează, donează etc.. ; pentru că suficienţi manageri ştiu să menţină o graniţă între conţinut editorial şi publicitate; pentru că există oameni de afaceri care înţeleg că jurnalismul e un produs aparte şi dacă vrei să vinzi calitate, trebuie să menţii un standard şi să fii al naibii de creativ sau de scump dacă vrei să nu pierzi bani.. Un.. cover story.. în New York Times Magazine poate costa şi 100.. 000 de dolari.. Nu există niciun dubiu că oamenii îl citesc, chiar dacă e lung şi dificil o fac chiar şi pe telefon.. Există însă întrebarea.. cum îl poţi plăti.. şi mulţi caută modele (aţi văzut, sper,.. The Atavist.. sau.. Byliner.. ProPublica.. Spot.. us.. În România nu vom ajunge niciodată la astfel de sume.. (Aici aş putea scoate un material foarte bun de la un reporter dacă aş avea un buget de 1.. 500 de lei pentru el/ea pare puţin, aşa că dacă vreţi să fiţi un mecena, daţi un semn.. ) Nu vom ajunge nici la aceeaşi masă de cititori asta şi pentru că nu avem o cultură media în această ţară, încă majoritar lipită de televiziunile de ştiri.. Nu vom avea nici măcar un acord în breaslă că e nevoie şi de genul de jurnalism de profunzime pe care îl promovăm în DoR nu o dată ni s-a întâmplat să fim criticaţi de alţi reporteri pentru că am câştigat premii cu texte lungi, care nu sunt justiţiare şi care n-au condei.. De model de business pentru jurnalism independent, ce să mai vorbim.. Am stat de vorbă cu mulţi oameni de business inteligenţi în aceşti doi ani.. Aproape niciunul dintre ei nu înţelege cum se face jurnalism de calitate (lipsa de cultură media de care vă vorbeam) şi că nu există un model care poate fi aplicat ca totul să fie roz.. Modelul trebuie inventat.. Ştiu asta şi o serie de tineri care au ieşit în ultimii doi-trei ani din sistem (sau care n-au intrat niciodată) şi încearcă să construiască ceva.. Altceva.. Altfel.. E trist că uneori asta înseamnă că îşi opresc creşterea profesională ca să fie mediocri şi în antreprenoriat.. Mă întorc la dilema ivită la masa cu jurnaliştii importanţi şi relevanţi.. Toţi au identificat corect că e loc imens pe piaţă pentru conţinut de calitate (definiţia acestui cuvânt e altă discuţie).. Că, într-adevăr, e de văzut dacă publicul ar şi plăti.. Întrebarea şi mai interesantă e cine e responsabil să încerce să umple golurile de pe piaţă? Consensul lor şi unii lucrează de 10 ani sau chiar mai mult în presă părea să fie că altcineva trebuie să construiască barca.. Noi, jurnaliştii, vom vâsli.. Eu nu cred asta.. Cred că supravieţuirea jurnalismului e şi responsabilitatea reporterilor şi editorilor, chiar dacă unii dintre ei vor renunţa la teren şi la visele de a scrie texte măreţe, de a face documentare senzaţionale şi site-uri cu comunităţi de sute de mii de cititori, doar ca să eşueze ca vânători de modele sustenabile.. Sper să nu fie şi cazul meu, şi de acea încă mai urmăresc proiecţia ideală pe tavan în nopţile în care nu pot să dorm.. February 29, 2012 | Filed Under.. Intrebari.. 49 Comments.. Reportajul, cum ar trebui să fie.. (Publicat original în.. DilemaVeche, nr.. 418.. În iunie 2007, Chris Jones, cel mai tînăr dintre colaboratorii permanenţi ai revistei americane Esquire, a văzut pe CNN o ştire despre viaţa într-o bază militară din Irak, care menţiona şi numele unui soldat decedat recent într-o misiune din zonă.. Joe Montgomery, un sergent de 29 ani din Indiana era unul dintre cei 4.. 000 de soldaţi morţi pînă atunci în război, dar Jones nu şi l-a putut scoate sub nicio formă din minte şi a început să se întrebe obsesiv care o fi fost parcursul trupului acestuia pînă la groapă.. Cînd propune de obicei idei pentru Esquire – contractul îl obligă la şase materiale mari pe an – Jones vine cu 10-20 şi le livrează pe bandă rulantă lui.. Peter Griffin.. , editorul lui.. Peter ascultă, întreabă, apoi alege.. Cu Joey a fost altfel.. Neştiind exact ce caută, Jones i-a spus editorului că vrea să recreeze drumul acestuia spre casă.. Peter n-a cerut niciun detaliu în plus.. „Fă-l bine”, i-a spus.. L-a făcut.. , publicat în mai 2008, după opt luni de muncă, este cel mai important text din cariera lui Jones de pînă acum.. În 2009 a cîştigat cel mai important premiu pentru scriitură de revistă, iar astăzi e predat în numeroase şcoli celor care vor să înveţe jurnalism narativ.. N-am folosit intenţionat cuvîntul „reportaj” – deşi aşa i s-ar spune acestui text în România – şi am ales un exemplu de afară, pentru că ce se numeşte în presa română „reportaj” e, de cele mai multe ori, rezultatul observaţiilor unui reporter după o zi pe teren.. Sînt texte documentate superficial, uneori de o veridicitate îndoielnică, scrise criptic, pline de floricele şi şpagaturi stilistice, şi publicate în prima lor versiune, plină de goluri, redundanţe şi fără urmă de construcţie dramatică.. Adică o fărîmă din munca lui Chris Jones.. După ce Peter i-a aprobat articolul, Jones a sunat-o pe mama soldatului.. Au avut o conversaţie stînjenitoare în care reporterul i-a povestit ce-şi doreşte să facă.. Mama l-a ascultat, a plîns, dar a înţeles demersul şi i-a spus că are o singură rugăminte – să o intervieveze ultima.. Jones a mai dat cîteva telefoane, de data asta la structurile militare americane, să se asigure că va primi acces.. Trebuia să viziteze baze aeriene, să vorbească cu zeci de soldaţi şi să petreacă timp la morga din Dover, unde erau aduşi toţi soldaţii morţi peste hotare, o premieră pentru un război american.. Toţi, pînă şi cei de la Pentagon, i-au spus că n-au nicio problemă şi-l vor ajuta cu reconstituirea.. Jones a petrecut vreo trei luni pe drumuri, traversînd America în toate direcţiile şi vizitînd fiecare loc în care s-a oprit trupul lui Joey, cunoscînd oamenii care l-au atins, îmbălsămat, îmbrăcat, transportat şi învăţînd ritualul de care beneficiază fiecare soldat decedat.. Scria povestea lui Joey, dar şi povestea a mii de alţi tineri morţi în Irak.. Nu era un atac la adresa lui George W.. Bush, cît povestea unui om, a unui ritual şi a celor rămaşi în urmă.. A intervievat 101 de oameni pentru acest articol.. O sută unu.. oameni,.. nu interviuri – interviuri au fost poate de două ori pe atîta, pentru că pe unii, în special pe membrii familiei (mama, soţia sau prietenii lui Joey), i-a intervievat de trei-patru ori.. A făcut-o pentru că atunci cînd e pe teren, Jones documentează ca să recreeze scene, nu să strîngă citate.. Iar cînd vrei să recreezi o scenă trebuie să pui multe întrebări ca să obţii detaliile care aduc scriitura la viaţa.. „O informaţie în fiecare propoziţie”, a fost motto-ul lui.. (La prima lectură, e greu de acceptat că momentele descrise de Jones sînt reconstruite şi nu observate).. A stat aproape două săptămîni în orăşelul de unde era Joey, a mîncat cu familia, a băut bere cu prietenii lui şi s-a ataşat atît de tare de povestea lui încît într-o seară, în timp ce era la volan, a trebuit să tragă de dreapta pentru că nu mai putea să se oprească din plîns.. Textul, ca mai tot ce scrie la Esquire, trebuia să aibă 6.. 000 de cuvinte.. Se hotărîse din timpul documentării că îl va scrie în părţi – fiecare dedicată unui loc în care s-a oprit trupul lui Joey.. Peter i-a sugerat să-l scrie de la coadă la cap, adică să înceapă la înmormîntare şi să termine cu explozia din Irak – astfel cititorul îl va cunoaşte pe Joey înainte să-l vadă murind.. Cînd s-a apucat să scrie, şi-a dat seama cîte detalii erau în fiecare episod.. Ruşinat, i-a spus editorului că poate vor fi 10.. Apoi mai multe.. Peter i-a spus să scrie cît crede şi vor tăia împreună.. A predat 22.. Peter l-a ajutat să taie vreo 5.. 000, iar revista a dat la o parte alte articole mari din acel număr ca să aibă Jone spaţiu.. Peter l-a ajutat să şi rescrie unele părţi, mai ales cea despre morga din Dover, unde Jones, gîndindu-se la familie, nu scrisese că trupul lui Joey ajunsese fără picioare – amputate de explozie – şi cu craniul ţinut laolaltă cu sîrmă.. Peter i-a spus că dacă vrea să scrie povestea, trebuia s-o scrie pe toată, tot adevărul.. Înainte de publicare, un angajat al revistei a re-verificat toate informaţiile din textul lui Jones.. Procesul a durat două săptămîni.. Textul care a apărut este unul dintre cele mai intime şi detaliate articole despre război, scris fără melodramă ca să înţelegem ce se întîmplă cu trupul unui soldat, scris de un reporter obsedat de precizia cuvintelor şi de nevoia de a reda cu ele complexitatea, dar şi adevărurile vieţii personajelor lui.. Ar fi păcat să-l numim „reportaj”.. * Citiţi şi acest.. interviu cu Chris Jones despre cum lucrează.. February 25, 2012 | Filed Under.. De ce functioneaza?.. Definiţii.. Tehnică.. 7 Comments.. DoR are nevoie de tine.. Abonează-te.. Acesta este un mesaj publicitar.. Oarecum.. Dacă îți place jurnalismul pe care îl facem în DoR, dacă crezi că e nevoie de povești bine spuse și bine editate, care oferă timp de reflecție și.. scot în evidență griul.. pe care îl ocolim adeseori,.. abonează-te.. Dacă vrei să ne susții direct (nu pot să-ți spun cât important e să primim banii direct de la cititori),.. Dacă vrei să ai colecția completă, cu tot cu cadourile pe care le facem odată cu fiecare număr,.. Dacă înțelegi că soarta unui produs la care ții e depinde și de tine, consumatorul,.. Vor fi numeroase alte beneficii, iar minusurile, dacă apar, le vom rezolva împreună (nu lăsăm pe nimeni fără revistă, avem încredere în Poștă și în curier, iar dacă te-ai abonat ești prioritar și o ai printre primii).. Nu mai spun că pe tot parcursul lunii februarie, avem un cadou de tras la sorți în fiecare zi.. Stai cu ochii pe.. Facebook.. ca să afli care va fi.. January 31, 2012 | Filed Under.. 3 Comments.. Comunitate.. Jim Nelson, editorul GQ, scrie în introducerea volumului.. Best American Magazine Writing 2011.. I d even go further and say that at their best, magazines do more than inform, entertain, and waste tons of your valuable time.. They create ( ) a community.. By community I don t mean the buzz phrase that sprang up a few years agowhen webheads were trying to articulate what everyone was looking for on the Internet.. I mean something a little more connective still: that the act of reading great writing lands and lives where the cerebral mixes with the emotional and becomes, if constantly nurtured, almost tribal, feeding a fealty that a sports fan would recognize.. It s the only way I ve ever read magazines madly, loyally, almost monogamously scouring many but devouring the ones that deserve my madness.. January 9, 2012 | Filed Under.. Motivatie.. 1 Comment.. Cele mai bune poveşti din 2011.. Am decis să alcătuiesc şi anul ăsta o listă subiectivă de texte care merită citite şi materiale audio care merită ascultate.. Nu cred că poţi fi un jurnalist bun fără să citeşti/asculţi şi fără să încerci să înţelegi cum reuşesc să facă alţii ceea ce fac.. (Citiţi şi.. sfaturile lui Scott Raab.. Primul text e de departe preferatul meu, dar restul nu sunt ierarhizate.. Sigur am ratat câteva, sigur sunt altele care au mişcat alţi cititori.. Eu mă bucur că 2011 a fost un an excepţional pentru jurnalismul narativ şi poveştile mari, care devine tot mai uşor de găsit şi de consumat.. Că devin mai uşor de publicat e mai greu de zis (mai ales la noi unde e încă multă confuzie), dar veştile sunt bune.. Ai citit din DoR, da?.. Dacă nu vă ajunge selecţia de aici, găsiţi numeroase alte sugestii în.. best of.. -urile de la.. Longform.. The Browser.. Spor la citit.. Şi folosiţi cu încredere.. Instapaper.. ca să mutaţi lecturile astea pe mobil, tablete sau e-book-uri.. •.. A Murder Foretold.. De David Grann,.. Moartea unui avocat în Guatemala dă naştere unuia dintre cele mai îmbârligate mistere despre politică şi corupţie.. Numai un maestru al enigmelor cum e David Grann putea să-l scrie.. The Apostate.. Lawrence Wright,.. Ce este şi ce face de fapt scientologia.. O muncă titanică pentru a expune o religie ultra-protectivă şi un text cât un roman.. You Blow My Mind, Hey Micky.. De John Jeremiah Sullivan,.. The New York Times.. Copilul-minune al eseisticii americane despre cum e viaţa la Disney World când eşti fumat.. Farther Away.. De Jonathan Franzen,.. Am citit mult Franzen anul acesta şi chiar dacă.. mini-eseul lui despre social media.. a fost ca un pumn, am preferat meditaţia lui despre singurătate pentru că e de o frumuseţe rară.. The Rules Can Set You Free.. Radiolab.. Un material radio despre table, şah, probabilităţi şi minunile pe care le aşteptăm în sport.. Chat History.. De Rebecca Armendariz,.. GOOD.. Istoria unei relaţii în chatul de GMail.. O modalitate inedită de a reda o poveste de dragoste.. Gameboy Grows Up.. Despre un tânăr care coordonează angajaţii de vară dintr-un parc de distracţii.. Dovada că fiecare dintre noi avem o poveste.. There Is No Truth, He Said.. De John H.. Richardson,.. Esquire.. Dintre toate materialele din Esquire aş fi ales.. Panic,.. de Chris Jones, dar nu e pe net.. Aşa că îmi permit să postez alegerea de pe locul 2, o poveste despre adevăr şi ficţiune şi ce alegem să scriem.. My Mother s Lover.. De David Dobbs,.. Autorul se întoarce în timp ca să afle cine era bărbatul de care a fost mama lui îndrăgostită toată viaţa.. Autistic and Seeking a Place in the Adult World.. De Amy Harmon,.. Probabil un viitor câştigător de Pulitzer.. Amy Harmon a urmărit un tânăr autist timp de un an ca să vadă cum se poate integra în societate şi într-o slujbă.. January 4, 2012 | Filed Under.. Lectura de weekend.. Sesiunea de keynotes a Power of Storytelling.. Dacă v-aţi decis târziu să participaţi la conferinţa de jurnalism narativ pe care o organizăm în weekend cu Decât o Revistă trebuie să ştiţi că nu e speranţa pierdută.. Chiar dacă cele 100 de locuri iniţiale (pentru toată ziua) au fost date, am pus la dispoziţie.. bilete pentru sesiunea de discursuri de dimineaţă.. Costă 20 de euro.. Sesiunea de keynotes înseamnă.. trei ore de poveşti.. de la patru jurnalişti fenomenali, care vor vor vorbi fiecare despre un alt subiect, îmbinând poveşti personale cu sfaturi.. -.. Laurie Hertzel,.. care va deschide, va vorbi despre puterea poveştilor bine scrise.. va vorbi despre inovaţie în partea de producţie şi livrare a conţinutului.. va vorbi despre documentare şi munca jurnalistului.. va închide sesiunea de dimineaţă cu un discurs despre etica jurnalismului narativ şi despre relaţiile dintre povestitor şi subiect.. Descrierea completă a acestor discursuri o găsiţi.. pe site.. Tot acolo găsiţi şi.. formularul de înregistrare.. va fi activ până vineri dimineaţă.. November 21, 2011 | Filed Under.. Cursuri.. Next Page.. Recently Written.. Categories.. Ce citeşte Gabi.. Ce-am învăţat.. Draft.. Editare.. Featured.. Inovatie.. Leadership.. Tabu.. Uncategorized.. Viata de freelancer.. Archives.. December 2012.. September 2012.. April 2012.. February 2012.. January 2012.. November 2011.. October 2011.. September 2011.. July 2011.. June 2011.. May 2011.. March 2011.. February 2011.. January 2011.. December 2010.. November 2010.. October 2010.. September 2010.. August 2010.. July 2010.. June 2010.. May 2010.. April 2010.. March 2010.. February 2010.. January 2010.. December 2009.. November 2009.. October 2009.. September 2009.. August 2009.. July 2009.. June 2009.. May 2009.. April 2009.. March 2009.. February 2009.. January 2009.. December 2008.. November 2008.. October 2008.. September 2008.. August 2008.. July 2008.. June 2008.. May 2008.. April 2008.. March 2008.. February 2008.. January 2008.. About.. O conversaţie despre scris, idei, strategii şi tehnici de realizare a poveştilor jurnalistice.. Blogroll.. Fresh Yarn.. Malcolm Gladwell.. Narrative Digest.. Poynter.. SMITH Magazine.. Why We Write.. Write to Done.. WriterL.. Writing Tools.. Copyright 2007.. Powered by.. WordPress.. Using.. Silhouette.. theme created by.. Brian Gardner..

    Original link path: /
    Open archive

  • Title: Despre autor : A Scrie
    Descriptive info: Cristian Lupşa este editorul.. , un trimestrial care reflectă şi explică, în cuvinte şi imagini, ideile şi obsesiile României de azi.. A absolvit.. Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.. în 2003 şi în 2005 a terminat un master la.. Missouri School of Journalism.. A lucrat în Washington, D.. C.. , unde a coordonat un program de training pentru.. Committee of Concerned Journalists.. În acest timp a contribuit la ediţia a doua a cărţii.. The Elements of Journalism.. Înainte de a se întoarce în România a scris şi editat la cotidianul..  ...   care mai scrie ocazional.. Din ianuarie şi până în octombrie 2009 a fost senior editor la revista.. A mai publicat printre altele în Dilema Veche, The New Republic Online, Poynter, FHM România, Vivid, Playboy România şi Columbia Missourian.. A predat de câteva ori deocamdată face o pauză un curs de jurnalism narativ şi scriitură de revistă la.. Centrul pentru Jurnalism Independent.. Fundaţia Calea Victoriei.. Ocazional ţine workshopuri şi vorbeşte despre puterea transformaţională a poveştilor sau despre jurnalism narativ.. Puteţi citi.. câteva texte.. Contact:.. ascrie [AT] gmail [DOT] com.. Twitter:.. @cristianlupsa..

    Original link path: /about/
    Open archive

  • Title: Texte : A Scrie
    Descriptive info: Aici veţi regăsi link-uri către textele publicate şi recomandate pe blog.. Spor la citit!.. ::: ESEURI PERSONALE :::.. Majoritatea eseurilor au fost scrise în cadrul cursului de.. Jurnalism Narativ.. pe care îl predau la.. CJI.. Un text personal utilizează multe din tehnicile pe care un jurnalist le foloseşte în munca de teren – observaţia, deducţia, interviul etc.. Diferenţa e că le aplica asupra sinelui.. Scopul e descoperirea unei poveşti al cărei adevăr este valabil (şi relevant) pentru numeroşi alţi cititori.. Iarnă-primăvară 2009.. Lecţia de pian.. de Sandra Scarlat.. O zi de bărbat.. de Matei Schwartz.. De patru ani, dintotdeauna.. de Sintia Radu.. Cum m-am vindecat de păduchi.. de Karin Budrugeac.. Vara 2008.. Tu nu trebuia să dai la păpuşi?!.. de Ana Maria Ciobanu.. Schimbări pe Calea Moşilor.. de Monica Moldovean.. Măria sa drumul.. de Dan Rădulescu.. Eu cu sora mea mai mare.. de  ...   Dima.. Eu, roz.. de Ani Sandu.. Neterminare.. de Sorana Stănescu.. Toamna 2007.. În coabitare cu 46 mp.. de Simina Mistreanu.. Cum am fost învăţată să cred.. de Alexandra Popescu.. O zi în jurul portocalei.. de Roxana Ciucur.. Moonlight Allegretto.. de Camelia Bucioveanu.. Talent făcut cioburi.. de Gabriela Piţurlea.. În vremuri tulburi, copiii se pupă la soare.. de Miruna Cugler.. Putea să fie baby.. de Gabriel Dobre.. ::: TEXTELE MELE :::.. Nemescu, viaţa ca un film.. (Esquire, septembrie 2007).. Portret de familie.. (Esquire, octombrie 2007).. Warriors.. (Esquire, noiembrie 2007).. Dragoş Bucur vrea să fie.. (Esquire, decembrie 2007).. Cosmin Alexandru.. , domnul armonie (Esquire, aprilie 2008).. Robert Turcescu.. (Esquire, mai 2008).. Maria Dinulescu, fabrica de amintiri.. (Esquire, iulie 2008).. Poţi avea încredere în Dragoş Bucurenci?.. (Esquire, octombrie 2008).. Telecomandat.. (Esquire, martie 2008).. Dragă Mihaela Rădulescu.. (Esquire, ianuarie 2009).. Oana Zăvoranu pentru totdeauna.. (Tabu, martie 2009)..

    Original link path: /texte/
    Open archive

  • Title: Fiecare om e o poveste : A Scrie
    Descriptive info: Comments.. 2 Responses to Fiecare om e o poveste.. Dli.. on January 18th, 2013 11:57 am.. Piramida lui Maslow nu necesita neaparat urcare treapta cu treapta, sunt unele nevoi care pot fi satisfacute si simultan, unii reusesc chiar si la varste fragede.. O pierdere este foarte grava, nici nu  ...   parinte, dar viata e astfel construita incat totul se regenereaza.. Si mai era si vorba aia a lui Creanga, decat codas la oras, mai bine-n satul tau fruntas.. Petru.. on March 27th, 2013 3:20 pm.. Fiecare om e un vis !.. Leave a Reply.. Name (required).. Email Address(required).. Website..

    Original link path: /2012/12/09/fiecare-om-e-o-poveste/
    Open archive

  • Title: Decat o Revista : A Scrie
    Descriptive info: Definiţii, certitudini şi DoR #7.. În 2004, unul dintre foştii mei şefi din SUA a decis că trebuia să schimbe radical ziarul de duminică.. Ce se făcea de luni până vineri era funcţional şi responsabil, dar duminică era loc pentru altceva.. Duminica, oamenii îşi petreceau dimineaţa în fotoliu, citind.. Iar lui.. Tom.. i-ar fi plăcut ca ei să-şi petreacă dimineaţa citind ziarul lui.. Aşa că, împreună cu designerii şi alţi oameni de concept, au produs un altfel de ziar de duminică – alt nume, alt format, alt design, alte tipuri de materiale.. Era un soi de revistă pe hârtie de ziar, cu tot cu un cover story care putea trece de 3.. 000 de cuvinte (un articol din timpul săptămânii avea, în medie, 400-500).. Avea fotoreportaje, infografice, conţinut produs de cititori; avea chiar şi o versiune electronică, în PDF.. Ce vreau să subliniez nu e inovaţia, deşi ar fi o poveste frumoasă, ci faptul că omul a propus un produs altfel decât cel de până atunci.. Un produs care trebuia fabricat deodată cu ziarul existent, de aceiaşi editori care-l concepeau pe cel de luni până vineri.. Ce a urmat a fost panică.. Mi-am făcut lucrarea de masterat pe sociologia redacţiilor, studiul de caz fiind acest grup de oameni care în fiecare săptămână trebuia să scoată două ziare diferite.. Editori care trebuia să fie, în esenţă, două feluri de oameni.. Ziarul zilnic îl înţelegeau – aveau rutina perfecţionată, îi gestionau uşor crizele –, dar cel de duminică îi panica.. Cum adică „altfel”? Ce înseamnă să nu scriem la fel despre şedinţa consiliului local? Cum adică să transmitem informaţie grafic? Cum identificăm cinci lucruri despre care comunitatea ar trebui să vorbească? Etc.. Întrebările nu erau retorice.. Majoritatea i se adresau şefului, care, încăpăţânat, refuza să le răspundă.. Când l-am intervievat, i-am spus ce auzeam de la editorii lui: că sunt stresaţi, că simt că bâjbâie în întuneric, că n-au înţeles, că n-au definiţiii.. Tom mi-a zis atunci ceva ce nu voi uita niciodată:.. People are constantly looking for more definition to their life, their daily work, their story.. People want more definition.. I want and need more ambiguity.. Ce spunea Tom atunci e că în momentul în care ai definit precis marginile şi rostul unui ziar, apare şi riscul rutinei şi conformismului.. Spun această poveste pentru că am auzit de multe ori în ultimii doi (deja?) o variantă a întrebării: ce e.. ? Deseori e formulată ca afirmaţie: nu văd firul roşu, nu înţeleg targetul, nu princep de ce scrieţi despre atâtea lucruri disparate.. De cele mai multe ori tac, alteori le sugerez politicos interlocutorilor mei să citească mai cu atenţie, dar de fiecare dată îmi doresc să le repet cuvintele lui Tom:.. Oamenii caută definiţii.. Eu caut ambiguitate.. Nu vorbesc de ambiguitate în execuţia unui text – acolo ar fi bine să nu existe –, ci de evitarea certitudinilor.. Viaţa are puţine certitudini, deşi mult prea mulţi credem că i-am rezolvat ecuaţiile importante.. Ajunge să deschizi televizorul ca să vezi câte certitudini avem: despre oamenii politici, despre viitorul ţării, despre ce se întâmplă în lume.. Multe certitudini sunt însă sâmburi de intoleranţă, de lipsă de curiozitate, explicând într-un fel de ce „la noi nu se poate”.. Aşa că.. este o revistă despre cum trăim – nu toţi, nu fiecare, nu întotdeauna într-un mediu familiar.. E o încercare de îmbrăţişare a ambiguităţii în speranţa că expunerea la o diversitate de experienţe, dorinţe şi preferinţe de consum ne poate face mai buni, mai utili celor din jur şi mai puţin dornici de certitudini.. (Nu e un concept unic.. Citiţi cu atenţie.. The Economist.. , care, deşi priveşte lumea printr-o prismă economică, mai mereu ajung la o concluzie de genul: nu e nici aşa, dar nici aşa.. Uneori vine cu o propunere, dar decizia finală e la tine.. În ciuda absenţei certitudinilor măsurabile (vezi target, arie de acoperire editorială etc.. ), DoR are totuşi nişte chei de citire şi îmi cer scuze că v-am plimbat prin atâtea poveşti ca să ajung aici.. Harold Hayes.. , editorul.. -ului american din anii 1960, spunea la un moment dat că scopul lui e să termine cât mai repede partea din faţă a revistei – aia cu sfaturi de cum să te îmbraci şi cum să te bărbiereşti –, ca să facă ce contează: ultima treime a publicaţiei, unde trăiau articolele grele.. Chiar dacă noi ţinem mai mult decât Hayes la ce publicăm în.. Actualizatorul.. din DoR, ştim că filozofia revistei se simte cel mai bine în secţiunea de.. Features.. Acolo încercăm să ne luptăm cu marile întrebări, acolo încercăm să livrăm ce simţim că lipseşte din media românească: profunzime şi poveste.. Încercăm, cum am mai spus, să facem un.. exerciţiu de empatie.. : tu, cititor, încalţă-te puţin cu pantofii subiecţilor noştri.. Cum e?.. Îmi permit să spun toate astea pentru că DoR #7 are cea mai închegată şi mai puternică colecţie de „articole grele” de până acum.. Cu siguranţă se poate şi mai bine, dar, cu riscul de a oferi o parte a definiţiei, ce e DoR e în următoarea succesiune de texte:.. *.. Guess Who.. – prea mulţi dintre noi se laudă că nu se uită la televizor sau nu ascultă radio comercial.. Dar sute de mii de români o fac, iar dintre ei, majoritatea au auzit şi îl plac pe Laurenţiu Mocanu, un rapper de 25 de ani care e printre cele mai mari fenomene muzicale din ultimii ani.. Întrebarea la care a răspuns şi el, dar şi o serie de invitataţi, e cine e Guess Who şi cum a ajuns unde e.. Răspunsurile sunt incomode pentru mulţi dintre cei care consideră muzica lui o jucărie şi atât.. (Fotografiile le-a făcut Alex Gâlmeanu).. Monica Macovei.. – când l-am rugat pe Vlad Mixich să scrie acest text, ne-am dus la el cu o întrebare.. Cine e Monica Macovei în relaţie cu puterea? Un om care a avut-o şi a pierdut-o? Un om care n-a ştiut s-o folosească? Sau un om care, de fapt, n-a avut-o niciodată? Vlad nu s-a întors cu un răspuns simplu, ci mai degrabă cu o provocare: dacă ţi se dă şansa să încerci să-ţi execuţi viziunea prin politică, te bagi? (Fotografii: Cosmin Bumbuţ).. Alex.. Leo Şerban.. – că alş a fost cel mai important critic de film român e binecunoscut.. Dar Gabriela Piţurlea s-a dus mult mai departe de atât şi o invidiez cât se poate de sincer pentru ce a reuşit să adune şi să construiască.. Eu la 23 de ani mă revoltam pe bloguri, iar ea încearcă să explice filozofia de viaţă a unui bărbat atent, curios şi plin de viaţă, de care mie unul  ...   când a ieșit din dormitor și a închiriat o sală în oraș.. Lucra cu voluntari, dar cheltuia economiile proprii pentru echipamente, decoruri şi ce mai avea nevoie.. Însă nu l-a sunat nimeni de la televiziune.. Totuşi, fiecare nou spectator pe YouTube îi alimenta credinţa că episodul următor avea să schimbe totul.. Banca i-a luat maşina, a fost nevoit să se mute într-o chirie mai ieftină, şi-a ipotecat casa şi a strâns o groază de datorii pe o groază de cărţi de credit – exact ce recomandase dintotdeauna oamenilor să nu facă.. Apoi, prietenii şi cunoştinţele s-au retras din joc.. Într-un final, soţia l-a ameninţat că-l părăseşte.. Abia atunci, cu mult după al doişpelea ceas, s-a oprit şi a acceptat că nu va fi niciodată următorul Conan O’Brien.. Nu ştiu dacă trebuie să subliniez că această poveste m-a făcut să mă gândesc la ce facem noi cu.. Dar am s-o fac: această poveste m-a făcut să mă gândesc la ce facem noi cu.. Ne-am mutat din sufragerie într-o redacție, avem sprijinul a zeci de oameni care ne ajută voluntar să construim conţinutul şi câteva mii care îl devorează, dar viitorul e incert.. Ne-am propus ca de la anul să putem plăti oamenii care fac conţinut – în acest moment, doar un mecena miraculos poate să ne ajute să ajungem acolo.. Mult din ce ar trebui făcut ţine într-adevăr de noi (alergat după bani, după publicitate, după vânzări mai bune), iar noi nu ştim să facem mare lucru în afară de conţinut.. Dacă mi-ar fi spus cineva acum un an jumate că a face o revistă înseamnă a afla, zi de zi, încă un lucru pe care nu ştiu să-l fac, încă un lucru care mă sperie, încă un lucru care mă depăşeşte, l-aş fi bănuit de cinism.. (Sau că lucrează pentru vreun editor invidios).. Nu vreau să alunec pe o pantă melodramatică, nici să spun că trăim o iluzie (dacă credeți că #6 a fost bun, stați să-l vedeți pe următorul), ci doar să ilustrez o realitate: cele mai bune poveşti sunt doldora de nuanţe de gri.. Noi suntem o poveste de succes despre nevoia de jurnalism bine făcut şi de poveşti care transformă.. Suntem, fără îndoială, cea mai îngrijită şi muncită publicaţie românească în acest moment.. Dar suntem şi o poveste despre cum şi cât timp poţi face asta, despre teamă şi despre perseverență.. Ştiu că în vieţile voastre aveţi o groază de poveşti similare.. Ce nu voi înceta să cred niciodată e că avem nevoie să ştim cine suntem şi unde mergem – ca indivizi şi ca societate.. Jurnalismul bun ne poate arăta asta.. Nu pot decât să sper că veţi rămâne alături de noi în continuare, sau, că ne veţi trage de mânecă dacă vă va părea vreodată că rămânem fără maşină, casă sau prieteni.. July 12, 2011 | Filed Under.. DoR #5: Metamorfoză.. Astăzi se lansează oficial numărul #5 din.. Proiectul nostru are aproape doi ani şi e un sentiment minunat că l-am adus până aici.. O spun cu toată inima că DoR #5 e cel mai bun număr pe care l-am făcut până acum.. Prin cel mai bună număr înţeleg că e cel mai aproape de poveştile pe care vrem să le spunem (şi felul în care vrem s-o facem).. Mai multe detalii în textul de mai jos, deschiderea numărului.. Metamorfoză.. Când Gregor Samsa se trezeşte într‑o dimineaţă transformat în insectă, senzaţia de neputinţă îl paralizează – abia se ridică din pat.. În nuvela lui Franz Kafka, metamorfoza distruge, fiul devine o povară şi doar moartea lui din final restabileşte un soi de ordine.. Înainte să cădem de acord cum să definim într‑un cuvânt tema acestui număr – prima declarată –, ne‑am jucat cu termeni ca reinventare, schimbare, actualizare, transformare.. Toţi buni, niciunul capabil să transmită neliniştea pe care o induce metamorfoza.. DoR este, în primul rând, o revistă despre metamorfozele lumii în care trăim şi ale oamenilor care o populează; unele sunt subtile, personale, altele schimbă fibra societăţii.. Niciuna nu se produce într‑un vid, fiecare este o sursă de nelinişte – dacă nu pentru cei metamorfozaţi, cu siguranţă pentru cei din jur.. Facem jurnalismul de profunzime pe care îl facem pentru că sperăm că, înţelegând aceste metamorfoze, domolim câte ceva din această nelinişte.. Un cititor ne spunea acum câteva luni că suntem o revistă de terapie creativă; e un rol pe care îl luăm foarte în serios.. Printre metamorfozele din acest număr se află povestea unei tinere diagnosticate cu cancer la sân şi a alegerilor pe care le face ca să încerce să se vindece; sintetizarea uneia dintre cele mai incredibile schimbări de destin văzute în România, cea a colajistului Ion Bârlădeanu, şi a conflictelor ce i‑au urmat; legenda unui apartament devenit teatru; soarta unui cartier îngropat în moloz de dragul modernizării; eseul personal al unei femei pe care tata şi‑ar fi dorit‑o băiat.. De asemenea, am investigat şi cuvântul fierbinte din titlul revistei, decât, prilej pentru a discuta schimbările limbii şi disponibilitatea noastră de a le accepta sau de a le refuza, cu riscul de a ne lua prea în serios.. Pe Ana Ularu ne‑o doream de mult pe copertă.. Pictorialul lui Alex Gâlmeanu e tot un fel de metamorfoză, cea a relaţiei fotograf – subiect – aparat.. Ana şi Alex s‑au fotografiat fără echipă, lumini sau machiaj.. Au fost doar ei doi, vreo şapte ore în redacţia DoR, încercând să răspundă la o întrebare simplă: te poţi împrieteni cu aparatul foto?.. Dacă e să facem o analogie cu metamorfoza fluturelui – şi ea abordată în acest număr –, DoR e în stadiul de pupă.. După trei numere publicate cu ajutorul Asociaţiei Ginger Group, suntem în sfârşit patronaţi de propria noastră entitate juridică, Asociaţia Media DoR.. Mai avem până la stadiul de fluture cu aripile întinse şi gata de zbor, dar nu ne grăbim.. Unele metamorfoze cer timp.. March 26, 2011 | Filed Under.. 5 Comments.. Cristi Puiu (text din DoR #3).. Mi-am dorit ani de zile să scriu despre Cristi Puiu.. Marfa şi banii.. e filmul meu românesc preferat, iar.. Lăzărescu.. m-a făcut pulbere când l-am văzut.. Când Puiu a decis să scoată Aurora în lume la TIFF 2010 mi-am spus că ăsta e momentul, chiar dacă nu aveam teoretic timpul pe care mi-ar fi plăcut să-l am.. Acest text, publicat în numărul de vară al.. este rezultatul câtorva săptămâni de muncă la începutul verii.. Nu ştiu dacă Puiu este mai puţin un mister după ce-l citeşti.. (Apasă pe imagine pentru.. full page.. ) Cert este că eu continui să-l admir la fel de mult.. (Fotografii de Carmen Gociu.. Design de Raymond Bobar.. November 18, 2010 | Filed Under..

    Original link path: /category/decat-o-revista/
    Open archive

  • Title: Recomandări : A Scrie
    Descriptive info: Conferinţa The Power of Storytelling (26.. 11.. 2011).. ACTUALIZARE, 1 NOIEMBRIE:.. Înscrierile sunt acum.. deschise.. Programul complet și workshopurile sunt de asemenea pe.. site-ul conferinței.. Decât o Revistă va organiza pe 26 noiembrie 2011.. o conferinţă de jurnalism narativ.. , un gen de documentare şi scriitură de profunzime care conturează lumi, transmite emoţie şi explică realitatea în care trăim.. Conferinţa, desfăşurată în limba engleză, se adresează în special reporterilor şi editorilor pasionaţi de ideea de.. storytelling,.. dar şi celor care apreciază scriitura narativă de non-ficţiune.. Vorbitorii vor aborda nevoia de a avea poveşti atât în ştiri, cât şi în reportaje – în presa scrisă, dar şi în radio –, folosindu-se de exemple de bune practici şi sfaturi.. Avem veşti importante despre logistica conferinţei şi dorim să le împărtăşim din timp cu cei interesaţi.. 1.. Data, locul, susţinători.. Conferinţa va avea loc sâmbătă, 26 noiembrie şi va fi găzduită de Universitatea Româno-Americană din Bucureşti (Bdul Expoziţiei, nr.. 1B).. Conferinţa n-ar fi fost posibilă fără ajutorul Ambasadei SUA în Bucureşti, Fundaţiei Soros, Ursus Breweries, Golden Tulip, Mastercard, REEA şi Intercapital Invest.. 2.. Înscriere.. Înscrierile vor fi primite începând de marţi, 1 noiembrie, prin site-ul conferinţei:.. www.. decatorevista.. ro/storytelling.. Aceasta este o parte importantă a procesului; citiţi cu atenţie detaliile.. - Conferinţa este deschisă pentru 100 de participanţi.. - Taxa de înregistrare este de 250 RON şi include sesiunea plenară de dimineaţă, prânzul şi un atelierul la alegere în sesiunea de după-amiază.. - Locul la conferinţă este asigurat numai înregistrare şi plată.. Detalii despre cum faceţi plata găsiţi marţi pe site.. 3.. Vorbitori.. Vom avem patru vorbitori minunaţi, veterani şi inovatori, toţi jurnalişti americani multi-premiaţi (doi sunt câştigători de Pulitzer).. Uitaţi-vă la entităţile media pentru care au lucrat şi vă puteţi face o idee de ce ne pregătesc:.. - Jacqui Banaszynski.. este un reporter premiat cu Pulizer, care acum predă şi învaţă jurnalişti din toate colţurile lumii.. După o carieră de 30 de ani ca reporter şi editor, acum este Knight Chair in Editing la Missouri School of Journalism şi Fellow Editor la Institutul Poynter.. - Pat Walters.. este producător la.. Radiolab,.. o emisiune a postului public de radio, premiată cu un premiu Peabody.. Scrie despre ştiinţă şi cultură pentru The New York Times şi Popular Science şi contribuie la revistele Pop Up (prima revistă live din lume), Longshot (un experiment jurnalistic de 48 de ore) şi The Atavist (revistă multimedia).. - Alex Tizon.. a câştigat un Pulitzer şi astăzi predă la University of Oregon.. A condus redacţia.. Los Angeles Times din Seattle, a scris pentru.. Seattle Times şi a fost colaborator pentru.. Newsweek, 60 Minutes şi revista Sierra.. Big Little.. – prima lui carte – va  ...   septembrie.. Grabiţi-vă!.. September 6, 2011 | Filed Under.. Lecturi suplimentare (varianta turbo).. A fost o vreme în care trebuia să cauţi articolele importante unul câte unul după ce descopereai un autor bun.. (Citiţi.. David Grann.. Apoi au apărut.. listele.. (De folos au fost mereu şi.. colecţiile.. de articole premiate sau.. colecţiile de autor.. Apoi au apărut agregatoarele vezi.. Apoi inovatorii vezi.. Iar acum, există.. , o colecţie gigantică ba nu, monumentală şi alte hiperbole de texte şi scriitori de jurnalism narativ şi eseuri.. (Practic orice formă lungă de non-ficţiune).. Pe Byliner găseşti.. toţi marii autori.. de non-ficţiune, cu linkuri către textele lor; găseşti colecţii de texte.. grupate după temă.. ; găseşti.. texte originale.. , scrise pentru Byliner (de cumpărat pentru orice e-reader).. E o catedrală a scrisului de calitate în care te pierzi cu orele.. Ceva îmi spune că direcţia lor e către o reţea socială construită în jurul jurnalismului de formă lungă.. Concluzia mea e că naraţiunea şi reportajul şi eseul (atenţie, documentat şi editat cum trebuie) nu numai că nu sunt moarte, ci se inventează modele noi în jurul lor.. Ca editor al unei reviste care promovează (şi înţelege) acest gen, mă simt norocos.. July 2, 2011 | Filed Under.. Competiţie de jurnalism de investigaţie.. Vara asta aduce veşti bune pentru jurnalismul românesc, în special pentru cel complicat, care necesită timp, resurse şi omoară neuroni.. Primul lucru de care vreau să vă readuc aminte este.. competiţia Soros de proiecte de jurnalism de investigaţie.. Soros va finanţa cel puțin.. 10 materiale jurnalistice (text, audio, video, foto, cum doriți voi).. cu maxim 3.. 500 de dolari, materiale ce urmează să apară în toamnă întâi pe o platformă dedicată şi ulterior în alte media.. Ştiu că mulţi jurnalişti fug de cuvântul investigaţie, dar nu uitaţi că el este generos.. Iată ce spune regulamentul: Proiectul poate acoperi orice subiect relevant pentru Romania, inclusiv subiecte internationale regionale, punctandu-se.. in mod deosebit proiectele cu tenta comunitara.. Mi se pare o nuanţă importantă, care ar trebui să vă motiveze măcar să încercaţi.. Uitaţi-vă şi la.. jurnalismul făcut de ProPublica.. în Statele Unite.. Nu uitaţi că deadline-ul de depunere a proiectelor este.. 8 iulie.. Se vor lua în calcul în selecţia proiectelor:.. - relevanta subiectului din perspectiva interesului public;.. - originalitatea proiectului propus;.. - adecvarea planului de documentare la subiectul propus;.. - adecvarea metodelor de investigatie la proiectul propus;.. - adecvarea bugetului la proiectul propus;.. - utilizarea multimedia si new media in realizarea materialului de investigatie;.. - capacitatea candidatului de a duce la bun sfarsit proiectul propus, demonstrata prin materialul de portofoliu, in termeni de: originalitatea subiectului, respectarea normelor profesionale, expresivitatea scriiturii.. Mai multe detalii.. June 28, 2011 | Filed Under..

    Original link path: /category/recomandari/
    Open archive

  • Title: Despre intervievat, cu Mike Sager : A Scrie
    Original link path: /2012/09/22/despre-intervievat-cu-mike-sager/
    (No additional info available in detailed archive for this subpage)

  • Title: The Power of Storytelling 2012 : A Scrie
    Original link path: /2012/09/10/the-power-of-storytelling-2012/
    (No additional info available in detailed archive for this subpage)

  • Title: Reportajul, cum ar trebui să fie : A Scrie
    Descriptive info: 7 Responses to Reportajul, cum ar trebui să fie.. De ce mă ratez ca jurnalist : A Scrie.. on February 29th, 2012 12:08 pm.. [.. ] anii ăştia ce nu ştiam în liceu şi în facultate cum să fac jurnalism, cum să-l fac relevant şi interesant şi, mai important în cazul meu, cum să-l fac după nişte reguli şi standarde ideale.. Am şi un [.. ].. Vivi.. on March 1st, 2012 7:40 pm.. Am citit articolul ăsta azi și mi s-a părut foarte ironic când chiar după ce l-am citit am primit următorul email.. On Thu, Mar 1, 2012 at 12:29 PM, Issie wrote:.. Hi,.. I’m fact-checking the story Max [.. ] wrote for Inc.. magazine on TechStars.. Do you have time today to go over some details in the story for accuracy? It should take no more than 5 minutes.. Thanks!.. Din România nu am primit niciodată mailuri din astea, deși m-am dat prin ziare de mai multe ori.. :-) Noi să fim sănătoși.. on March 1st, 2012 7:41 pm.. Oops, am comentat pe articolul care nu trebuie.. :-).. mala.. on March 1st, 2012 9:46 pm.. Ma bucur sa redescopar scrisul (altora) a fi mai mult decit o pasiune care genereaza o nebunie a celui  ...   de cuvinte si 8 luni de munca.. Jurnalismul, versiunea de manual.. Chris Jones, cel mai tînăr dintre colaboratorii permanenţi ai revistei americane Esquire, a văzut pe CNN o ştire despre viaţa într-o bază militară din Irak, care menţiona şi num.. The Power of Storytelling 2012 : A Scrie.. on September 10th, 2012 5:17 am.. ] Totuși, cei nouă invitați pe care îi vom avea anul acesta întrec și cele mai curajoase vise de-ale mele.. Pe Mike Sager și pe Chris Jones îi citesc de prin 2004 și sunt unii dintre cei responsabili pentru ce-mi doresc să scriu și să editez.. Articolul lui Mike Sager despre cum a călătorit prin America ca să cunoască alți Mike Sager l-am predat la cursuri și e o dovadă a cum vocea și experiența de reporter pot transforma un subiect banal într-o meditație despre sensul vieții.. Textul lui Chris Jones, The Things That Carried Him, m-a marcat atât de mult la prima citire încât primul meu impuls a fost să-i scriu și să-i spun că ce a produs este un monument de documentare și scriitură și că aș da orice să știu cum a construit materialul.. (Mi-a răspuns).. The Power of Storytelling 2012 Clubul Presei Transatlantice.. on September 10th, 2012 2:01 pm..

    Original link path: /2012/02/25/reportajul-cum-ar-trebui-sa-fie/
    Open archive

  • Title: Cum se scriu poveştile de Pulitzer : A Scrie
    Descriptive info: Cum se scriu poveştile de Pulitzer.. UPDATE:.. Înscrierea a fost sistată pentru că am atins numărul maxim de participanţi.. Dacă doriţi să fiţi trecuţi pe o listă de aşteptare, scrieţi la inscriere@decatorevista.. -.. Vrei să afli cum se pregăteşte şi se scrie un articol câştigător de Pulitzer? Vrei să afli mai multe despre jurnalismul narativ? Vrei să afli nişte tehnici pe care să le foloseşti în munca ta de zi cu zi? Vino pe 30 iunie la prezentarea organizată de Decât o Revistă susţinută de Jacqui Banaszynski, un reporter-editor-trainer cu 30 de ani de experienţă de presă şi un Pulitzer în tolbă.. (Formularul de înscriere e.. Prima oară am văzut-o pe Jacqui Banaszynski predând la un curs numit.. Reporting.. , cărămida masterului pe care l-am terminat la.. Jacqui era oaspete în auditoriul cu peste 50 de oameni şi într-o oră m-a învăţat mai multe despre cum poţi transforma o idee într-un articol decât învăţasem în patru ani de şcoală românească.. Prezentarea ei de atunci se numea „.. Seven paths to story (and an eight way).. ” şi inventaria tipurile de materiale pe care le poţi produce din orice idee – de la un eveniment banal, la o ştire copleşitoare.. Deşi orarul meu nu s-a sincronizat cu niciun curs de-ale ei, am urmărit-o la seminarii, i-am cerut sfaturi când trecea prin redacţia ziarului patronat de şcoală şi ocazional am scos-o la cafea, ca să mai fur din ştiinţa ei şi să mă bucur de tăvălugul de energie pe care-l dezlănţuie când povesteşte.. Când m-am întors în România, cuvintele pe care mi le-am agăţat deasupra biroului de la Esquire îi aparţineau:.. Stories are our prayers.. Write and edit them with due reverence.. Stories are parables.. Write and edit and tell yours with meaning.. Stories are history.. Write and edit and tell yours with accuracy and understanding and context and with unwavering devotion to the truth.. Stories are music.. Write and edit and tell yours with pace and rhythm and flow.. Stories are our soul.. Acum Jacqui vine în România, în principal ca să lucreze cu echipa.. , o revistă născută pentru a aborda cât mai multe dintre cărările care transformă o idee într-o poveste şi pentru a vorbi cititorilor despre ce şi cum şi de ce trăim astăzi în România.. Am invitat-o şi pentru că îmi doresc ca alţii să beneficieze de experienţa de a fi în aceeaşi cameră cu ea.. De aceea am organizat o prezentare deschisă, ajutați și de la prietenii de la.. CROS.. , despre cum faci poveşti jurnalistice memorabile.. Detaliile le găsiţi mai jos:..  ...   obiecte DoR.. Dacă aveți întrebări, scrieți la.. inscriere@decatorevista.. June 21, 2010 | Filed Under.. 9 Responses to Cum se scriu poveştile de Pulitzer.. zapacita.. on June 21st, 2010 2:16 pm.. Si eu mi-am lipit de birou pasajul ala:) E in dreapta monitorului si il recitesc de fiecare data cand ma blochez.. Anca.. on June 29th, 2010 8:56 pm.. can t wait till tomorrow :).. bogdan.. on July 1st, 2010 10:21 am.. O da, intrebarile de baza de la jurnalism.. florentina.. on July 1st, 2010 4:46 pm.. Pentru intalnirea de ieri cu Jacqui, multumesc.. despre americani si scris si DoR SANUCA.. on July 1st, 2010 10:22 pm.. ] ca este Cristi Lupsa, tata lu Decat o Revista, cel care a adus-o in Romania pe doamna Jacqui Banaszynski.. O jurnalista [.. Oamenii din spatele poveștilor Pagina Cronicarului.. on July 3rd, 2010 2:38 pm.. ] Jacqui Banaszynski, pe care am avut plăcerea să o ascult câteva ore datorită lui Cristi Lupșa.. Pentru un outsider al lumii jurnalistice (precum subsemnatul) orele respective au fost ca si cum [.. The best stories give birth to other stories- Jacqui Banaszynski Zapacita.. on July 5th, 2010 1:08 pm.. ] 1 Iul Am ajuns ieri la 11 fără un sfert la MNAC şi mi-am legat bicicleta de un rastel roşu care găzduia o Merida mult mai arătoasă ca a mea.. Decât o revistă şi Cros o invitaseră în dimineaţa aceea pe Jacqui Banaszynski la o discuţie liberă despre jurnalismul narativ, scopul poveştilor, importanţa documentării în scrierea articolelor de profunzime, viitorul reportajului - sau mai pe scurt Cum se scriu povestile de Pulitzer [.. m.. o.. on August 31st, 2010 8:02 pm.. fara a avea ideii de succes va propun un forum de acest gen ( a scrie ) cu titlul: Cum iesim din incurcatura asta Romania nimanui ?.. Dl.. Tibi Lovin ar fi capabil sa gestioneze o campanie de extragere a unor solutii viabile in acest sens.. ?! Eu unul asa incepe cu implicarea Soc.. civile (ONG-uri) a caror delegati, bine alesi si performanti, sa devina asistenti de instanta la fiecare tribunal, astfel ca cei din sala si din prezidium sa STIE ca cineva acolo ma iubeste.. cate astfel de ONG-uri avem, cu cati membri seriosi si devotati pentru a veghea la buna si rapida desfasurare a activitatii din Justitie ?.. Asta ar fi pentru un timid dar necesar inceput.. on September 22nd, 2012 8:46 pm.. ] Jacqui Banaszynski și cât îi sunt de dator, am mai scris.. Nu mă voi sătura niciodată să o aud vorbind despre structură și nu voi uita niciodată [..

    Original link path: /2010/06/21/cum-se-scriu-povestile-de-pulitzer/
    Open archive

  • Title: Despre reviste indie şi 3 ani de DoR : A Scrie
    Descriptive info: 4 Responses to Despre reviste indie şi 3 ani de DoR.. Liviu Pop.. on April 23rd, 2012 10:22 pm.. Felicitări și mult succes pe viitor! Îmi place la nebunie că va fi Roșia Montană salvată și de voi.. La mulţi şi plini de inspiraţie ani DoR |.. on April 23rd, 2012 11:16 pm.. ] (23 aprilie) se împlinesc trei ani de când câţiva jurnalişti autohtoni au demarat o  ...   arate pieţii din România că se [.. supastaru on May 3rd, 2012 6:00 pm.. Corect e nu citesc Decat o Revista.. din pacate.. Inevitabil, la un moment dat revista isi va schimba oficial numele in DoR.. Eu, unul, abia astept.. PS.. Felicitari si multumiri pentru curieratul care aduce acasa DoR-ul (eu incep deja sa-i spun decat asa! :P ).. on August 19th, 2012 5:51 pm.. Dap, dar si printul..

    Original link path: /2012/04/23/despre-reviste-indie-si-3-ani-de-dor/
    Open archive





  • Archived pages: 494